Un sat cu rădăcini vechi
Perișor este un sat al comunei Zagra, județul Bistrița-Năsăud, așezat între dealuri, păduri și văi. Astăzi poartă numele de Perișor, însă memoria locală păstrează și vechiul nume de Curtuiuș.
Prima atestare documentară cunoscută datează din 1576, când localitatea apare sub forma Körtvelyes. O atestare documentară nu reprezintă însă neapărat momentul întemeierii satului; locuirea zonei poate fi mai veche [Sursa documentară].
Prima atestare
Perișorul apare în documente sub numele Körtvelyes.
Secolele romane
În zona localității sunt documentate puncte de supraveghere ale frontierei romane.
Devine Perișor
Denumirea oficială a localității este schimbată din Curtuiuș în Perișor.
Biserica actuală
Este construită biserica de zid cu hramul Nașterea Maicii Domnului, având ca ocrotitori ai bisericii pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
De la Körtvelyes la Perișor
De-a lungul timpului, localitatea a fost consemnată în documente sub mai multe forme, printre care Körtvelyes, Felső-Körtvélyes și Bethlenkörtvélyes. În documentele românești și în memoria oamenilor s-au păstrat forme precum Curtuiuș, Curtuiuşul de Sus sau Curtuiuşul Becleanului.
În 1920, denumirea oficială a localității a devenit Perișor. Vechiul nume nu a dispărut însă din memoria comunității.
Urmele lumii romane
În hotarul Perișorului sunt documentate mai multe puncte arheologice din perioada romană, datate în general în secolele II–III d.Hr. Printre ele se află turnurile de supraveghere de la Vârful Colnicului și Vârful Comoara, precum și alte puncte ale sistemului defensiv roman din nordul Transilvaniei [Studiu istoric].
Perișor în fotografii
Biserica și memoria satului
Viața religioasă a avut un rol important în istoria comunității. Parohia Ortodoxă Perișor este documentată încă din secolul al XVIII-lea, iar arhiva parohială păstrează mărturii despre generațiile care au trăit aici [Istoricul Parohiei].
Actuala biserică, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, având ca ocrotitori ai bisericii pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost construită între 1937 și 1943. A fost sfințită la 31 octombrie 1943 și a rămas unul dintre principalele repere ale satului.
Vechea biserică de lemn
Înaintea actualei biserici de zid, comunitatea s-a rugat într-o veche biserică de lemn. Sursele propun datări diferite pentru aceasta, de la secolul al XVII-lea până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.
„Biserica a plecat din Perișor, dar povestea ei a rămas aici.”
Biserica de lemn a fost mutată la Zagra, unde este păstrată și astăzi, constituind o legătură vizibilă între trecutul și prezentul zonei.
Cronologia Perișorului
d.Hr.
Prezența romană
Sunt documentate puncte de supraveghere ale sistemului defensiv roman din zona Perișorului.
Prima atestare documentară
Localitatea apare în documente sub forma Körtvelyes.
Comunitatea religioasă
Sursele bisericești documentează existența parohiei ortodoxe din Perișor.
Primele matricole parohiale
Încep să fie păstrate matricole în arhiva parohiei.
Curtuiuș devine Perișor
Denumirea oficială a localității este schimbată.
Construirea bisericii actuale
Este ridicată biserica de zid cu hramul Nașterea Maicii Domnului, având ca ocrotitori ai bisericii pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
2011
Monumentul Eroilor
Este dezvelit și sfințit monumentul dedicat eroilor perişoreni.
Monografia satului
Sunt publicate volumele „Perișor – repere monografice” și „Perișor – repere demografice”.
În memoria eroilor
În apropierea bisericii se află Monumentul Eroilor din Perișor, ridicat pentru a păstra vie memoria localnicilor căzuți în timpul războaielor. Monumentul a fost dezvelit la 8 septembrie 2011 [Articol dezvelire monument].
„Numele lor rămân parte din istoria Perișorului.”
Tradiții, oameni și memorie
Cântec
Colindele și cântecele tradiționale au păstrat legătura dintre generații [Activitate corală].
Port popular
Costumul tradițional rămâne o parte importantă a identității locale [Despre tradiții].
Munca pământului
Agricultura, creșterea animalelor și gospodăria au modelat viața satului [Studii etnoculturale].
Oamenii
Familiile și cei plecați departe păstrează legătura cu locul numit acasă.
Perișor, păstrat în cărți
În 2011 au apărut cele două volume dedicate localității: „Perișor – repere monografice” și „Perișor – repere demografice”, redactate de Preotul Paroh Florentin Moldovan împreuna cu Marcela Moldovan. Lucrarea este una dintre cele mai importante surse pentru cunoașterea trecutului și vieții comunității.
Istoria nu înseamnă doar ani și documente.
Înseamnă oamenii care au ridicat case, au lucrat pământul, au construit biserici, și-au crescut copiii și au păstrat obiceiurile strămoșești.
Înseamnă dealurile și pădurile care au văzut trecând generații. Înseamnă Curtuiușul de odinioară și Perișorul de astăzi.
Iar cât timp povestea este spusă, satul continuă să trăiască.